vineri, 18 august 2017

Debbie Ford :“Secretul Umbrei: Puterea de a-ti asuma propria poveste”

Imagini pentru umbraFrica noastra de schimbare, de a pasi in sfera unor noi realitati, este atat de adanca, incat ne agatam cu disperare de lumea pe care o cunoastem. Adeseori confundam familiaritatea cu siguranta. Confortul perceput a ceea ce este familiar ne face sa traim iluzia propriilor povesti. Însa intrebarea asupra careia ar trebui sa meditam este: Suntem cu adevarat in siguranta, in cadrul acestor povesti? În loc sa riscam, ne agatam de ceea ce avem si ne opunem incertitudinii necunoscutului.
Am citit candva o poveste despre o femeie care a inotat de-a lungul unui lac, tinand o piatra in mana. Cand aceasta femeie s-a apropiat de mijlocul lacului, a inceput sa se scufunde din cauza greutatii pietrei. “Arunca piatra!”, i-au strigat niste oameni care priveau de pe mal. Însa femeia a continuat sa inoate, disparand din cand in cand sub apa. “Arunca piatra!”, strigau mai puternic cei care priveau. Femeia a ajuns in centrul lacului si parea ca nu mai are putere. Din nou, oamenii o indemnau: “Arunca piatra!” În clipa in care femeia a disparut sub apa pentru ultima oara, au auzit-o spunand: “Nu pot. Este a mea.”
Majoritatea dintre noi am petrecut prea mult timp impotrivindu-ne dramelor si nu am cautat intelepciunea din fiecare dintre aspectele, credintele si circumstantele nedorite.


Împotrivirea ne inchide in interiorul durerii emotionale a unei situatii, in realitatea pe care vrem cel mai mult sa o schimbam. Rezistenta apare din dorinta ca situatia si circumstantele din prezent sa fie diferite. Pana si cea mai mica nazuinta ca lucrurile sa se schimbe poate crea stari multiple de impotrivire interioara. Fie ca ne opunem intregii povesti sau doar unei anumite parti, aceasta rezistenta ne creeaza dezechilibre launtrice. Actioneaza pe post de lipici, atasandu-ne chiar de sentimentele si credintele de care vrem cel mai mult sa scapam. Desi pare o actiune inversa, primul lucru pe care trebuie sa-l facem pentru a ne vindeca este sa acceptam tot ce am respins. Persista ceea ce respingeti. Daca interpretati aceasta fraza cu inima, veti avea puterea de a face schimbari permanente si sanatoase in toate domeniile existentiale. Chiar daca ii invat mereu pe ceilalti sa se accepte in totalitate, majoritatea oamenilor continua sa-si urasca unele aspecte din viata. Nu conteaza ipostazele despre care este vorba – relatiile, parintii, felul in care arata trupul sau veniturile – deoarece impotrivirea si vindecarea nu se impaca. Asadar, in cazul in care alegeti sa respingeti ceva in viata – daca judecati, urati sau dispretuiti acel aspect – va garantez ca problema va persista.


Împotrivirea ne neaga linistea interioara si finalul fericit pe care ni-l dorim. Este motivul pentru care ramanem mereu la fel. A ne opune in a pasi mai departe si in a ne infrunta problemele reprezinta cauza comportamentelor noastre repetitive. Respingerea a ceea ce este ne goleste de energie vitala si ne blocheaza fluxul natural al evolutiei.
Împotrivirea noastra este declansata ori de cate ori consideram ca ceva nu este in regula cu noi insine, cu ceilalti si cu lumea in care traim. Credinta interioara care ne fixeaza impotrivirea spune: N-ar trebui ca lucrurile sa arate asa. Ne cheltuim apoi toata energia straduindu-ne sa ne modificam realitatea circumstantelor. Va pot spune cu siguranta un singur lucru: respingerea a ceea ce este nu va face ca problemele sa dispara. Pentru a ne transcende suferinta, trebuie sa ne depasim instinctul de a tine strans si, totodata, sa ne predam alternativei de a nu mai opune rezistenta. Orice dorim sa schimbam, lucrurile de care ne este frica, care ne supara sau refuzam sa le acceptam, ne vor mentine legati de trecut, atasati de povestile noastre si de credintele umbrei care le conduc.


Abandonarea in fata a ceea ce este ne cere sa ne inmuiem inimile, sa renuntam la asteptarile care subzista in povestile noastre si sa acceptam orice ne prezinta viata. Renuntarea in fata tuturor ingredientelor care ne alcatuiesc viata ne invita sa ne ascultam cu urechi sincere mesajul mai adanc al durerii, fara sa fim opriti de concluziile obisnuite emise de Cutia Umbrei. Numai atunci cand vom accepta faptul ca ne agatam de confortul povestilor noastre, vom putea renunta la a mai opune rezistenta si vom dobandi intelepciunea provenita din experientele de viata.
Doar prin luarea unei noi decizii de a ne folosi povestile ca sa ne iubim pe noi insine, mai degraba decat sa ne pedepsim prin intermediul lor, vom reusi sa ne eliberam pentru a le utiliza in scopul in care au fost create. Va promit ca, daca nu mai opuneti rezistenta, daca va dati demisia din pozitia de Director General al Universului si renuntati la rolul principal al dramei voastre, viata vi se va simplifica si veti reusi sa va auziti chemarea profunda a sufletului.



Revendicarea propriei puteri



Daca as putea schimba doar una dintre problemele omenesti, as izbavi toata lumea de suferinta de nesuportat de a fi victima. Problema la aceasta dorinta este ca nu am puterea de a elibera pe nimeni de nimic, inclusiv de starea de a fi o victima. Numai voi va puteti elibera pe voi insiva. Orice persoana pe care am intalnit-o are o poveste despre cum a fost candva victimizata. Multi dam vina pe parintii nostri, in timp ce altii ii invinuiesc pe profesori, pe fostii parteneri, pe liderii religiosi, pe prieteni sau pe bunici. Multi consideram ca am fost tratati rau la serviciu, ca familia a profitat de noi, ca am fost abandonati de catre Dumnezeu, sau victimizati de viata in general. Povestea de a fi victima ne spune ca undeva pe parcursul drumului ni s-a facut un rau si ca aceasta este cauza durerii. Iata un scenariu care ne va limita si ne va lipsi de puterea personala, atat timp cat vom continua sa credem in el.
Multi am adunat dovezi serioase pentru a ne valida perceptia ca suntem o victima a vietii. Iar aceasta este, cu siguranta, una dintre modalitatile prin care ne putem privi existenta. Daca o privim din perspectiva ca nu suntem co-creatorii propriei realitati, atunci ni s-a creat o nedreptate. Însa, daca ne schimbam viziunea, descoperim o realitate mai puternica si mai ampla care ne spune ca suntem co-creatorii existentei noastre. Prin aceasta noua perspectiva, putem accepta tot ce ni s-a intamplat ca fiind exact ceea ce am avut nevoie pentru a inflori la adevaratul nostru potential si a merge mai departe in viata. Atata timp cat vom dori sa obtinem ceva de la povestile noastre, nu vom reusi vreodata sa iesim din sfera lor. Fara sa ne dam seama macar, majoritatea dintre noi ne simtim foarte bine atunci cand dam vina pe ceilalti. Exista o satisfactie interioara ce provine din aratarea cu degetul si din atribuirea vinei. Facem orice pentru a evita sa ne asumam responsabilitatea rolului din drama noastra.


Dar a considera ca ceilalti gresesc si a nu renunta la durerea din trecut ne fac sa ne condamnam la o viata de limitari si de nefericire. Şi, atata vreme cat dam vina pe altii pentru ceea ce ni se intampla, nu avem libertate, deoarece resentimentele ne tin legati de acei oameni si de acele circumstante care nu ne plac. Atata timp cat vom purta acea samanta a resentimentului in inima, va trebui sa ne cream un fel de durere, drama sau nemultumire in viata pentru a mentine jocul vinei. Multi dintre noi si-au luat un adevarat angajament interior de a spune: “Uite ce mi-ai facut…” Indiferent cat de mult ne luptam in lumea exterioara pentru a ne face vietile minunate, acest angajament interior de a-i face pe ceilalti vinovati va invinge, in cele din urma. Ne va dirija comportamentul si ne va crea experienta care sa ne demonstreze ca avem dreptate: ca ni s-a creat o nedreptate si ca, intr-un fel, acea inechitate ne-a deteriorat capacitatea de a ne manifesta rezultatele dorite. Atata vreme cat suntem hotarati sa fim victimele altei persoane, va trebui sa gasim o cale de a ne autosabota, pentru a ne justifica resentimentele.
Singura iesire din aceasta capcana este sa va asumati responsabilitatea. La un nivel mai profund, evitam sa ne luam intreaga raspundere pentru intamplarile din viata. Facem acest lucru deoarece, prin asumarea responsabilitatii, simtim adesea ca absolvim de vina pe cineva care ne-a ranit. Însa, in realitate, asumarea responsabilitatii este unica modalitate prin care ne putem absolvi noi insine de acea vina. De fapt, vom constata ca aptitudinile pe care ni le-am dezvoltat, ca si durerea acuta, au fost parti necesare ale procesului prin care am trecut. Asumarea adevaratei responsabilitati constituie un proces si e unica modalitate de a iesi din postura de victima. Presupune sa recunoastem ca suntem co-creatorii dramelor pe care le-am trait. Asumarea responsabilitatii ne cere sa extragem intelepciunea din experientele de viata si sa descoperim darurile pe care le au de oferit si sa invatam lectiile dureroase din fiecare experienta.
Responsabilitatea este destinatia suprema, insa daca avem resentimente profunde, trebuie sa le gasim si sa le tratam.



Altfel, vor continua sa ne otraveasca psihicul, sa ne saboteze valoarea de sine si sa ne distuga viata visurilor noastre. Vom ramane in sfera povestii proprii pana cand vom extrage lectiile si intelepciunea de care avem nevoie, astfel incat sa oferim lumii contributia noastra unica. Este important sa intelegem ca noi suntem cei care ne-am creat dramele – cu toata maretia si disperarea lor – in scopul de a invata lectiile necesare. Povestile contin intreaga intelepciune de care avem nevoie, pentru a deveni oamenii care dorim sa fim.
Lectiile fiecaruia difera. Fiecare a inregistrat alte succese si esecuri si a avut lectii distincte de invatat. Însa calauzirea Divina ne-a folosit in fiecare existenta a vietii, aratandu-ne mai clar cine suntem si oferindu-ne exact ce avem nevoie pentru a ne indeplini scopul unic. Povestile din viata fiecaruia ne-au echipat cu un anumit set de aptitudini si cu o anume intelepciune pe care trebuie sa o aducem in lume.


Pentru a trai in afara povestilor personale, trebuie sa trecem cu indrazneala prin vietile noastre pline de drame si sa incepem procesul de acceptare si de iubire a tot ceea ce suntem si a ceea ce nu suntem. Trebuie sa ne facem timp pentru a ne analiza fiecare capitol din viata, dezvaluind locurile in care suntem inca blocati, raniti sau incompleti. Trebuie sa ne luam angajamentul de a renunta la resentimente si la invinuirea celorlalti pentru starea in care se afla viata noastra. Trebuie sa fim dispusi sa ne asumam responsabilitatea pentru circumstantele curente si sa dam drumul la tot bagajul pe care inca il mai purtam din trecut. Trebuie sa ne luam angajamentul de a pasi pe calea dramelor personale si de a ne impaca pentru totdeauna cu povestile noastre!


sursa: http://www.esoterism.ro

miercuri, 16 august 2017

Încercările – să le acceptăm fără să le căutăm

“Nu trebuie să căutați încercările numai prin faptul că le-ați admis utilitatea. În orice caz, ele vă vor căuta, fiți siguri, fiindcă nu s-a văzut cineva pe pământ să fie la adăpost de ele. Și, mai ales, să nu încercați să îi imitați pe acei oameni care caută să împlinească niște fapte eroice oricare ar fi pericolele, dar care țipă la cel mai mici inconveniente ale vieții zilnice pe care le consideră nedemne de ei: ei nu fac decât să facă insuportabilă existența celor din anturajul lor.
Nu toată lumea este făcută pentru un destin eroic. În schimb, fiecare trebuie să se străduiască să accepte și să depășească cu modestie greutățile ce i se prezintă zilnic. Este singura modalitate de a evita niște suferințe și mai mari. Atunci când nu ai lucrat să te întărești interior, cele mai mărunte încercări devin cu adevărat de netrecut.”

vineri, 11 august 2017

Fenomen ceresc extraordinar

Imagini pentru perseideleAstronomic vorbind, luna august este una foarte interesanta pentru iubitorii cerului. In aceasta luna are loc un eveniment ceresc extraordinar - Perseidele. "Stelele cazatoare" sau Perseidele isi vor atinge maximul de vizibilitate, in Romania, in noaptea de 12 - 13 august. De fapt, ele pot fi observate si cu o zi inainte si dupa, vineri, respectiv duminica. Totusi, trebuie sa fim constienti de faptul ca fenomenul va fi de o mai mica amploare.
Perseidele pot fi observate mai bine dupa miezul noptii si spre dimineata. Pentru o vizibilitate sporita ar fi mai bine sa va deplasati in afara oraselor (lumina din orase si poluarea blocheaza mult vizibilitatea). Daca aveti cum, de preferat ar fi sa mergeti la munte unde aerul este curat si vizibilitatea este mult mai buna.
O problema ar fi ca Luna se afla la cateva zile dupa faza plina. Acest lucru va afecta vizibilitatea fenomenului astronomic. Conform lui Bill Cooke de la Meteoroid Environment Office al NASA, „Un meteor la fiecare câteva minute este bine şi cu siguranţă merită să mergi afară, dar nu poate fi spus că este 'cea mai luminoasă ploaie din istoria umanităţii'”
Chiar daca nu veti iesi din orase tot puteti vedea Perseidele. In afara oraşelor se vor vedea maxim 100 de meteori pe oră, iar in orase se vor vedea 20 de meteori pe oră. Este de subliniat faptul ca acest feomen se poate observa cu ochiul liber.
Universul este viu si comunica cu noi. Din acest motiv, este recomandat sa observam fiecare fenomen astronomic si fiecare "respiratie de-a sa". Aceasta este o modalitate de a intra in conexiune cu Universul si de al simti.

sursa: http://www.iflscience.com

luni, 7 august 2017

Înflorirea sufletului - Tehnica de transformare

Imagine similarăRespiraţia – acţiune continuă care se desfăşoară în corpul nostru – este importantă nu numai pentru că ne aduce în fiinţă aerul necesar menţinerii în viaţă; ea are totodată un rol profund transformator asupra omului şi îl poate ajuta foarte mult prin energia deosebită pe care o vehiculează. În Orient, această energie se numeşte prana şi se consideră a fi fundamentul vital al vieţii. Aşadar, pe lângă aerul pe care îl inspirăm, preluăm totodată şi o anumită energie, care, conform tradiţiei milenare yoga, reprezintă baza întregii manifestări.

Darul vieţii

Suflul vital al vieţii noastre are aceeaşi natură esenţială cu Suflul Divin creator al tuturor lucrurilor fizice şi subtile. De ace­ea, respiraţia noastră ne menţine în legă­tură cu Dumnezeu. Prin fiecare inspiraţie, primim în fiinţa noastră darul vieţii, iar fiecare expiraţie ne reuneşte cu întreaga creaţie. Chiar şi după aşa-numita „moarte”, continuăm să existăm tot prin transferurile, de această dată mult mai subtile, de energie dintre noi şi restul lumii.
Respiraţia ne influenţează foarte mult întreaga viaţă. Un om sănătos respiră am­plu, calm, profund, iar cel bolnav – într-un mod slab şi plăpând. Cel fericit îşi trăieşte fericirea prin fiecare respiraţie, cel anxios abia îndrăzneşte să îşi dea seama că respiră.
Există o strânsă şi directă legătură între energia respiraţiei, fizicul, psihicul şi mentalul nostru. De aceea, yoga – ştiinţă complexă a vieţii – a dezvoltat un întreg sistem de tehnici care au un foarte bogat fundament teoretic şi filozofic, prin care energia prana-ei este folosită pentru transformarea şi spiritualizarea fiinţei umane.
Se spune despre un mare înţelept că nu îşi învăţa discipolii, timp de 20 de ani, de­cât să respire. Numai Occidentul conside­ră că este simplu şi banal să respiri – toc­mai pentru că aici, în Occident, oamenii nu ştiu să respire corect.
Tehnica pe care o prezentăm în conti­nuare nu vă va lua însă 20 de ani ca să o învăţaţi şi va fi suficient să o practicaţi 15 minute pe zi pentru a vă bucura de efec­tele ei. Ea se adresează în special celor care ştiu să privească o floare înflorind şi aspiră să îşi simtă sufletul fericit, liniştit şi curat.

Tehnica propriu-zisă

Cel mai bine ar fi să realizaţi această tehnică de respiraţie în mijlocul naturii, într-o pădure, o poieniţă, pe malul mării… Dar se poate practica la fel de bine şi aca­să, cu condiţia să fiţi într-o cameră foarte bine aerisită.
Aşezaţi-vă pe un scaun, cu faţa către nordul magnetic, menţineţi spatele drept, capul în prelungirea coloanei vertebrale, palmele pe genunchi, ochii închişi. Relaxaţi-vă global – fizic, psihic, mental. Eli­minaţi, pe cât posibil, orice fel de gânduri, preocupări interioare, griji. Rela­xaţi acum piciorul stâng, de jos în sus, apoi piciorul drept; braţul stâng, de la vâr­ful degetelor până la umăr, apoi, la fel, braţul drept; relaxaţi global trunchiul de jos în sus; gâtul, muşchii din zona capu­lui. Conştientizaţi acum relaxarea corpu­lui fizic.
Apropiaţi uşor palmele între ele, la ni­velul pieptului; degetele se ating între ele, palmele le menţineţi relaxate, dar apropi­ate una de alta.
Imaginaţi-vă acum un boboc frumos de floare, în dreptul pieptului. Poate fi orice floare doriţi: un lotus, un trandafir, o la­lea, un crin… Vizualizaţi cât mai bine bo­bocul de floare, de culoare galben-aurie. Respiraţi 3-5 minute de voie, calm, liniş­tit: inspiraţi pe nas, cât mai amplu, şi ex­piraţi pe gură. Urmăriţi să simţiţi cât mai profund frumuseţea bobocului de floare, strălucirea lui aurie şi direcţionaţi energia preluată prin respiraţie în zona pieptului, central.
Treceţi acum la o altă etapă, în care res­piraţiile vor fi însoţite şi de reţinerea su­flului pe vid, respectiv pe plin. Inspiraţi profund pe nas, duceţi de asemenea ener­gia în zona pieptului şi vizualizaţi cum, odată cu inspiraţia, floarea aurie se deschi­de. Corelaţi inspiraţia cu mişcarea foarte lentă a palmelor care, rămânând lipite la bază, ajung totuşi în finalul inspiraţiei să fie cu degetele depărtate, asemenea unei flori deschise. Degetele sunt relaxate, uşor îndoite, pentru a semăna cât mai mult cu petalele unei flori înflorite. Ră­mâneţi apoi nemişcaţi, în retenţie pe plin, şi vizualizaţi cât mai bine floarea acum înflorită, frumoasă, plină de viaţă şi de strălucire. Expiraţi apoi uşor pe gură; corelaţi expiraţia cu închiderea florii şi apropierea lentă a degetelor, care ajung în finalul expiraţiei să fie din nou lipite între ele. Rămâneţi într-o scurtă retenţie pe vid şi reluaţi apoi respiraţia în acelaşi mod. Realizaţi 7 astfel de respiraţii în care, de fiecare dată, corelaţi vizualizarea deschiderii şi a închiderii florii cu inspiraţia şi expiraţia. Cu fiecare inspiraţie, vizualizaţi cum floarea voastră se deschide din ce în ce mai mult şi simţiţi gradat cum chiar sufletul vostru se umple de fericire şi bucurie de a trăi.
În final, lăsaţi încet palmele pe genun­chi, rămâneţi cu ochii închişi şi continuaţi să vă simţiţi sufletul înflorit şi fericit, ca şi cum frumuseţea şi strălucirea aurie a florii vizualizate s-a transferat sufletului vostru.
Deschideţi apoi uşor ochii, priviţi în jurul vostru şi păstraţi în suflet fericirea pe care acum o regăsiţi oglindită în tot ceea ce vă înconjoară.
autor: Liviu Gheorghe

vineri, 4 august 2017

CONȘTIINȚĂ ȘI CONȘTIENȚĂ

Pentru a nu invada lumea și viața celorlalți impunându-ne nevoile, lăcomiile, interesele și dreptatea minții, – pentru a nu-i agresa cu negativitatea, nemulțumirile, poverile, judecățile, învinuirile și victimizările noastre și – pentru a nu însămânța în mintea, inima, conștiința și sufletele lor: frica, neîncrederea, vinovăția, ostilitatea, ura, neputința, viciile, suferința, etc – este important să-i acceptăm așa cum sunt, respectându-le alegerile, experiențe, valorile și modul în care știu sau înțeleg să-și exprime autenticitatea, nevoile, carențele, sinele și caracterul.
Pentru a nu ne auto induce prin judecăți de valoare, critici și învinuiri, nemulțumirile, ura suferințele, vinovățiile și negativitatea – ESTE ESENȚIAL, ca, prin tot ceea ce gândim, simțim, exprimăm, alegem, experimentăm, învățăm, credem, trăim și dăruim – să învățăm să oglindim în atât propria viață și în viața celor din jur: împăcarea, bucuria, mulțumirea, prețuirea, moralitatea, onestitatea, autenticitatea, valorile, toleranța, asumarea, acceptarea, iubirea, încrederea, credința, iertarea și abundența lumii noastre sufletești.
Până ce noi înșine nu vom învăța să ne iubim și să ne prețuim, nu vom ști nici să recunoaștem iubirea, nici s-o prețuim și nici s-o dăruim.
Când însă vom renunța să ne mai hrănim frustrările, vanitățile, nemulțumirile și negativitatea, vom dobândi abundența energiei, pe care până acum, în mod stupid, neglijent sau inconștient am risipit-o pe hrănirea unor convingeri, atașamente, vicii și credințe ce s-au dovedesc a nu ne fi slujit nici binele, nici interesul, nici bucuria, nici împlinirea, nici liniștea inimii și nici pacea sufletească.
Când vom alege să ne iubim și să ne exprimă prin atitudinea iubirii – tot ceea ce gândim și alegem să trăim, să facem, să simțim și să prețuim – ne va sluji devenirea, blândețea, valoarea, măiestria, vocația, harul, înțelepciunea, pasiunea, măreția, entuziasmul și bucuria pentru viață.
Acceptându-i pe ceilalți așa cum sunt, ne eliberăm sufletul de ne-iertări, poveri, corvoadă, lăcomii, falsitate, dureri, ură, orgolii și negativitate.
Când vom accepta că fiecare dintre noi avem propriile lecții, propriul drum și propriul ritm de învățare, experimentare și exprimare a vieții – fricile și cauzele neliniștilor, risipei, ne-prețuirii, traumelor, durerilor, atașamentele, viciile și ne-împăcărilor noastre, se vor disipa, pentru a face loc în trupul, mintea, inima, sufletul, atitudinea, conștiința și viața noastră – curajului asumării, măreției și înțelegerii rostului, rolului și a sensului vieții, prin dobândirea conștiinței sinelui nostru energetic, și a puterii vibrației benefice a energiei vindecătoare a iubirii.

Autor: Sandor Kasza

miercuri, 2 august 2017

Care este importanţa respiraţiei?

Imagini pentru respiratiaRespiraţia, în mod special respiraţia abdominală adâncă, este foarte importantă şi trebuie să însoţească orice lucru cu energia, inclusiv Tehnica Energiei Universale, mai mult trebuie să fie un mod de viaţă, cu alte cuvinte, un obicei continuu şi permanent. Când noi ne naştem, realizăm prima respiraţie adânc şi din plin. Din nefericire, de-a lungul anilor, cei mai mulţi dintre noi uităm de acest potenţial intrinsec şi îl înlocuim cu respiraţia inconştientă, superficială. Respiraţia superficială este un obicei condiţionat, care are originea în reţinerea respiraţiei pe durata stresului. Corpul se tensionează şi reţine o cantitate mică de aer, ce umple doar partea de sus a plămânilor. 
La un moment dat când aceasta se întâmplă foarte des, respiraţia superficială devine un obicei şi chiar un mod de epuizare. Respiraţia superficială este determinată de „reacţia la stres” şi întăreşte tensiunea în corp, iar o astfel de tensiune constantă în timp întăreşte respiraţia superficială şi astfel se creează un cerc vicios, ce poate fi foarte periculos pentru corp, dacă este pe o durată mare de timp. El va continua puţin câte puţin să epuizeze energia vitală şi va lipsi plămânii de maximum de oxigen posibil. Punând o mână chiar mai jos de cutia toracică (deasupra stomacului, în jurul părţii frontale a chakrei plexului solar) şi inspirând adânc, observăm mişcarea în mâna noastră. Se mişcă ea înspre interior sau spre afară? Se mişcă cumva? Dacă aţi respirat corect, mâna s-a mişcat vizibil înspre exterior.
Respirând corect, diafragma (muşchiul ce separă cavitatea toracică de cea abdominală) se mişcă încet, în jos, pentru a crea vid în cavitatea plămânilor. Ca rezultat al acestei mişcări descendente, abdomenul este forţat înainte. Dacă ne imaginăm că plămânii sunt împărţiţi în trei părţi, respiraţia adâncă începe cu mişcarea în jos a diafragmei şi umplerea cu aer a părţii celei mai de jos a plămânilor, apoi partea din mijloc şi pieptul se umflă, iar în sfârşit, se umple cu aer partea de sus a plămânilor. Atunci când persoana expiră, ea expiră complet şi în întregime, aceasta se numeşte respiraţie abdominală sau respiraţie diafragmatică şi înlocuieşte obiceiul de a respira distructiv şi îngust.
Respiraţia abdominală nu înseamnă respiraţia aerului în abdomen sau stomac, ea înseamnă umplerea părţilor celor mai joase ale plămânilor complet şi în întregime – suplimentar faţă de părţile de sus, astfel încât nu numai pieptul, ci şi muşchii abdominali, se ridică şi se mişcă în timpul respiraţiei şi coboară la loc, când respiraţia se termină, precum un balon. Respiraţia abdominală poate fi întărită conştient, în clipa în care ne observăm vechea respiraţie superficială, până când aceasta devine o obişnuinţă subconştientă. Ea este foarte importantă, căci previne dezvoltarea tensiunilor atunci când persoana face faţă perturbaţiei, permite corpului să se mişte mai mult (nu numai partea superioară a pieptului, se mişcă întregul piept şi de cele mai multe ori şi abdomenul), minimizând astfel rigiditatea şi nemişcarea, prevenind producerea „reacţiei la stres” şi ajutând corpul să fie activ.
Un alt factor important este acela că, respiraţia abdominală atrage după sine vitalitatea în zona chakrei C3, care este chakra plexului solar. Aşa cum am văzut înainte, C3 – chakra plexului solar, conduce zona ce guvernează stomacul, ficatul, pancreasul şi glandele suprarenale, care sunt hotărâtoare în timpul „reacţiei la stres”. Stomacul, în mod obişnuit, este asociat cu emoţiile, din cauză că cei mai mulţi oameni tensionează această zonă în timpul 30 „reacţiei la stres” şi al respiraţiei căci la cei mai mulţi oameni această zonă este sub tensiune în timpul „reacţiei la stres”, utilizând respiraţia superficială, interiorizând emoţiile negative în această zonă – şi astfel, ulcerele, deranjamentele digestive şi problemele intestinale devin inevitabile. Respiraţia abdominală face ca plexul solar să conserve energia vitală a corpului, aşa că sănătatea este păstrată şi ea ajută corpul să folosească mai mult oxigen decât în cazul respiraţiei superficiale, contribuind la claritatea minţii, iar în timpul perturbaţiilor, acea parte a corpului va fi mai puţin tensionată. Când respiraţia abdominală devine un obicei, ea va ajuta persoana, nu numai să nu creeze mai multă tensiune, dar va ajuta şi la eliberarea vechilor tensiuni. Trebuie să ne reamintim întotdeauna că tensiunea internă este cauzată de sistemul nervos, contractând şi rigidizând muşchii interni şi externi ai corpului.
Respiraţia abdominală profundă nu permite să se întâmple aceasta, căci întăreşte continuu mişcarea muşchilor, iar aportul suplimentar de oxigen contribuie la sporirea energiei vitale a corpului, în mod considerabil. Mai mult, respiraţia abdominală profundă ajută să degajeze să se degajeze efectele tensiunii, printr-un oftat uşor. Când o persoană foloseşte tratamentul cu Tehnica Energiei Universale (lucrul cu chakrele) pe un pacient sau pe sine, persoana trebuie să se asigure întotdeauna că foloseşte respiraţia abdominală. Este preferabil ca respiraţia abdominală să fie un mod de respiraţie permanent, dar este şi o cerinţă definitorie în timpul transferului cu Energie Universală, din cauza nevoii de energie vitală a corpului şi a necesităţii eliberării tensiunii.
Un terapeut trebuie să-i sugereze pacientului să folosească respiraţia abdominală în timpul terapiei cu Energie Universală. Deci, Tehnica Energiei Universale poate fi combinată cu respiraţia abdominală, pentru a obţine rezultate puternice în vindecare, restabilire sau în prevenirea bolilor. Atât timp cât terapeutul îşi focalizează atenţia asupra direcţionării Energiei Universale către zona bolnavă, pacientul trebuie să fie într-o stare de receptivitate şi să-şi îndrepte întreaga sa atenţie conştient, spre aceeaşi zonă, în timp ce realizează respiraţia abdominală. Simţind senzaţiile şi vibraţiile în zona afectată sau cel puţin conştientizând o senzaţie în interiorul corpului (ca şi în „biofeedback”), se va accelera relaxarea muşchilor interni, precum şi eliberarea tensiunilor.
Autorul doreşte să sugereze şi faptul că este bine să se folosească tehnica respiraţiei, care utilizează mai multe combinaţii de respiraţii şi cea mai subtilă Energie Universală (să o numim respiraţia Energiei Universale). Respirând profund, folosim abdomenul şi pieptul, iar în timp ce respirăm vizualizăm razele Câmpului de Energie Universală, înconjurător, intrând în interiorul corpului nostru ca raze de lumină şi hrănindu-ne corpul nostru cu Energie Universală. Când expirăm rar şi complet, simţim corpul relaxându-se, simţim senzaţii în interior.
La fiecare respiraţie simţim energia curgând în interior, în fiecare celulă a corpului, iar la fiecare expiraţie simţim corpul relaxându-se. Acum nu respirăm oxigen cu plămânii ci Energie Universală cu întregul nostru corp. Imaginaţi-vă efectele acestei respiraţii. Voi direcţionaţi conştient şi intenţionat nivele intense ale Energiei Universale din Câmpul de Energie Universală, înconjurător, subtil şi peste tot răspândit, către corpul vostru, iar în acelaşi timp permiteţi corpului vostru să se mişte împotriva oricărei tensiuni şi să primească mai mult oxigen. Efectele acestui fapt pot fi fenomenale. Se poate spune că este o autovindecare sau o prevenire a bolilor.
Toate tensiunile vor fi eliberate şi corpul se va umple cu energie vitală. După un timp veţi începe să simţiţi sensul vibraţiilor dezvoltându-se în corpul vostru şi îl veţi simţi pulsând, plin de forţă vitală, relaxat, liber de tensiune şi de orice boală. Această tehnică poate fi folosită pentru întreg corpul sau pentru o zonă locală. Dacă este vorba de o zonă locală, atunci tu vei respira prin ea, ceea ce înseamnă că vei respira profund cu plămânii, în timp ce vizualizezi şi focalizezi Energia Universală îndreptându-se spre partea respectivă a corpului – în timpul inspiraţiei simţi vibraţiile interioare, iar în timpul expiraţiei – relaxarea. Zona afectată sau dureroasă, va respira energie vitală, în timp ce plămânii tăi vor respira oxigen; în acest fel vei putea elimina aproape orice tensiune şi vei începe să-ţi vindeci boala şi să îndepărtezi durerea.

Este bine să se dezvolte o anumită stare de conştiinţă în corp – să simţi dacă eşti tensionat în vreo parte a corpului, în timpul lucrului, al şederii sau chiar al vorbirii. Dacă simţi aşa ceva, cel mai bun mod să scapi de această stare este să respiri, folosind metoda prezentată anterior, relaxându-te şi tensiunea nu se va transforma într-o tensiune cronică, producătoare de boală. Dacă continui să exersezi respiraţia Energiei Universale în fiecare zi, poţi să sporeşti starea de conştientizare la un astfel de nivel încât respiraţia abdominală nu va deveni numai automată, ci vei profita de nivelele ridicate ale Energiei Universale, ce sunt direcţionate către corpul tău în mod continuu – chiar şi fără prea multă concentrare. Aceasta se întâmplă deoarece conectarea ta intimă cu Câmpul de Energie Universală ce te înconjoară va deveni un reflex, ajutându-ţi conştiinţa să atragă din ce în ce mai multă energie, în fiecare zi. Tu şi corpul tău – ca un câmp individual – eşti în mod intim conectat şi întrepătruns cu Câmpul de Energie Universală. Darul numit conştiinţă, pe care îl ai, îţi dă toate privilegiile să beneficiezi de Câmpul Universal şi să accesezi atât de multă Energie Universală, câtă ai nevoie.

dr. Bedri C. Cetin -  Energia universala, O cercetare sistematică şi ştiinţifică

vineri, 28 iulie 2017

Extraterestrii sunt pe pamant - "Traiesc chiar sub nasul nostru"

Imagini pentru nasaAceasta declaratie a fost facuta de catre un partener NASA care este ferm convins ca extraterestrii traiesc alaturi de oameni pe pamant. Robert Bigelow, caci despre acesta este vorba, este un puternic antrepenor care lucreaza în parteneriat cu NASA si care, de ceva timp, face declaratii peste declaratii despre viata extraterestra. Conform lui Bigelow, pe Pământ sunt prezenţi extratereştrii, aceştia aflându-se ,,chiar sub nasul nostru'', informează Independent.
Declaratia lui Bigelow a fost facuta in cadrul emisiunii 60 Minutes, ceea ce ma face sa cred ca ceea ce spune el a fost dirijat de la "suprafata". Bigelow este un mare antrepenor, compania sa, Bigelow Aerospace, dezvoltă o sondă expandabilă pentru oameni care se poate umfla pentru a furniza spaţiu locuibil în viitor. Tehnologia la care lucreaza acesta a fost testată anterior în călătoriile către Staţia Spaţială Internaţională. Este de subliniat faptul ca NASA si compania sa coopereaza indeaproape pentru viitoarele misiuni spatiale ale agentiei spatiale americane. 
In cadrul aceleasi emisiuni, Bigelow a mai declarat că OZN-urile au venit pe Pământ si ca extratereştrii sunt prezenţi printre oameni.
,,Sunt absolut convins că extratereştrii există.,A fost şi încă există o prezenţă a extratereştrilor pe Pământ. Şi am cheltuit milioane şi probabil voi cheltui mai mult decât orice individ din Statele Unite ale Americii pentru dovedirea existenţei acestora,'' a declarat acesta. 
Desi incearca sa ne spuna ca va da in vileag existenta extraterestrilor, Bigelow nu a oferit alte detalii privind cercetarea sau zborurile private către spaţiu pe care le finanţează. In schimb, antrepenorul a afirmat că munca sa şi a agenţiei spaţiale nu este menită pentru întâlnirea extratereştrilor. Antrepenorul american a mai sustinut si faptul că ,,oamenii nu trebuie să călătorească'' deoarece extratereştrii se află ,,chiar sub nasul nostru''. 
Desi par extraordinare, aceste declaratii sunt facute cu o tinta precisa. Problema este ca nu stim exact care este aceasta tinta - doreste NASA sa ne faca cunoscuta prezenta extraterestrilor in viitorul apropiat si incearca sa ne invete cu ideea, sau doresc doar sa vada cum reactioneaza oamenii la astfel de declaratii?

sursa: http://www.descopera.ro